m-am gandit mai bine…cred ca nu am vrut niciodata sa devin adult!...mi-au placut jocurile:hotii si vardistii, castel 1,2,3..mi-a placut sa raman prins in scenariul din Razboiul Stelelor…mi-a placut cazemata ce am construit-o in porumb cu Florin,jocurile nesfarsite din subsolurile blocurilor in constructie…mi-a placut sa-i fac insectar lui Luli..mi-a placut cand ma trimiteau parintii in tabere si mai ales sa merg la Latime, la pescuit…il admir pe Liviu,doctorul meu, el a reusit sa pastreze spiritul asta…acum viata ma sperie, responsabilitatile ei..veti spune ca sunt las..poate ca asa e!...adevarul e ca mi-e frica..voi fi operat..in perioada asta am realizat ca eram rupt de realitatile cu care se confrunta oamenii…mi-am dat seama ca prietenii sunt importanti..adevaratii prieteni,cei care iti simt cu adevarat lipsa…m-am uitat pe poze..am hard diskul plin de poze, de oameni, de emailuri cu recomandari,urari si intrigi..eram plin de activitate, de actiune, cu multi oameni in jurul meu…si inotam febril prin actiuni si oameni, cu 2-3 cafele pe zi..ziceam ca traiesc..ca asta inseamna sa traiesti ..de ce ma simt singur?..nu ca as detesta asta..problema e ca imi place sa fiu singur..
sunt complicate relatiile..oamenii sunt complicati..mi-e ciuda ca si eu am devenit complicat…eu vreau ceva mai simplu..de fapt vreau sa fiu eu insumi!...e gresit oare?
