M-am trezit din cauza aerului fierbinte, aproape irespirabil al camerei..visasem si urat..nauc m-am dus la frigider…iar schweppesssul rece m-a trezit de-a binelea..am fost cuprins de amintiri…acum 12 ani...ca tineri de atunci am pornit la drum cu dorinta de a schimba Romania, de a face ceva remarcabil…dar a trebuit sa tai din visul asta…am zis, macar orasul nostru, macar tinerii nostri sa fie niste oameni puternici, modele pt societate..dar, la un curs biblic cineva nu stia ca Luca e in Noul Testament..a trebuit sa tai si din visul asta…acum ce mi-a ramas?...sa pot merge o saptamana la munte , la Lepsa ,cu Iuli si Aki..poate prind vreo stea cazatoare ..sa pot bea o cola rece cu lamaie fara frica ca o sa fac iar rosu in gat..poate o sa vad si eu botezul lui Aki si nunta cu un baiat pocait…si ar fi suficient..Totusi viaţa o trăim pentru că merită trăită, fără să ne întrebăm cât de rentabilă e trăirea asta. Slăbiciunea creştinismului nostru e promisiunea doar a unei vieţi viitoare luminoase şi până atunci trebuie să îndurăm ca ceilalţi taxe, impozite, chimioterapie, politicieni, gripă porcină, decepţii în iubire. Şi noi va trebui să ne lăsăm în cimitire pe cei dragi şi să trăim din salarii mizerabile şi pensii de comă.
Viaţa de creştin e frumoasă şi dacă n-ar avea ca finalitate cerul, s-ar merita să trăim frumos şi dacă n-ar exista Dumnezeu, doar pentru autoportretul din oglinda de la baie ce arată ochi senini şi frunte fără riduri.
te omori nu numai când te arunci în faţa acceleratului, ci şi atunci când nu mai ai visuri, idealuri şi lupte. Când nu mai speri, când nu mai numeri stelele ce cad, când nu mai plângi şi nu mai râzi, când te plictiseşti ore întregi în faţa calculatorului, când nu te mai mişcă durerea celuilalt…m-am intors la culcare, mai optimist…trecand prin fata camerei lu’ Aki am auzit-o razand in vis..mi-am zis ca e semn bun.
