meditatie sub brad 2011

Iarasi este Craciun! Cu siguranta cea mai asteptata sarbatoare de peste an, cand tot orasul se pune in miscare,se umple de lumini multicolore,iar colindele rasuna in toate supermarketurile, la radio si televiziune. Forfota din jur aproape ca te oboseste, traficul este cumplit, iar copiii schimba aproape zilnic lista de cadouri..Toti asteptam zapada, mireasma de brad.prima de Craciun si surpriza de sub pom..Dar, oare, nu am uitat ceva?
Doua doamne in varsta privesc la vitrina unui magazin,unde era montata o scena a Nasterii,cu ieslea si celelalte.”Ia te uita draga cum vrea biserica sa profite de Craciun!”. In realitate magazinul parea sa profite, nu? Azi Craciunul a ajuns o intrecere pentru a afla ce anume cedeaza mai intai: portofelul sau picioarele tale.. Spunea cineva ca” de Craciun mosul vine pe cos iar economiile se duc pea pa sambetei si ca clientii de craciun sunt acei crestini care isi dau o imbratisare fierbinte prin supermarketuri”.
Dragii mei e timpul sa ne oprim din goana aceasta dupa lucruri si evenimente care nu au nimic in comun cu adevaratul spirit al sarbatorii! E timpul sa ascultam cu atentie ce au spus ingerii pe campia Betleemului: “ nu va temeti,caci va aduc o veste buna,care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David vi s-a nascut un Mantuitor care este Hristos Domnul!”.. Îngerul s-a arătat păstorilor pentru că aceştia sunt oameni meditativi şi nu poartă căşti în urechi ascultând muzică. Isus nu se poate coborî în larma dintr-un mall. Pentru a te putea întâlni cu Dumnezeu trebuie liniştea unei odăiţe sau acoperişul cerului….Hangiul n-a vrut să le dea loc în han pentru că trebuia să dea pe cineva afară ca să Se poată naşte Hristos, ceea ce este impotriva economiei de piata:"clientul nostru,stapanul nostru".. De aceea nu suntem plini de Duh pentru că nu vrem să dăm afară chiriaşul vechi, adică firea pământeasca…stiu ca astfel de cuvinte par a fi o “insulita” in oceanul de indiferenta si materialism al lumii in care traim. In Oceanul Pacific exista intr-adevar o insula care se numeste Christmas Island, in englezesta. Un petec de pamant intr-un ocean asa de mare!..De fapt, sarbatoarea aceasta a Craciunului pare a fi dintotdeauna menita sa ramana o insula! O insula de speranta intr-un ocean al deznadejdii. O insula de dragoste intr-o lume indiferenta. O insula de generozitate intr-o umanitate egoista. O insula a vietii intr-o lume a mortii.
Te c hem, asadar, pe aceasta insula micuta,pe care atat de putini oameni o gasesc.. Te chem sa ne deschidem inimile pentru a deveni o iesle, in care Pruncul sa se nasca s is a aduca viata si sens pentru fiecare din noi.
Craciun fericit!

where are you,my friend?

Doamne, cate s-au schimbat de la ultimul articol...era luna mai, era primavara, era altfel...multe s-au schimbat...doar in 6 luni..nu credeam ca oamenii se pot schimba in asa timp scurt..sau poate perceptia mea s-a schimbat..e posibil si asta...n-am crezut niciodata in criza varstei de mijloc, dar cine stie..poate o fi ceva si cu asta.
cineva m-a provocat atunci cand a spus ca e bine sa ai cat mai multi mentori..spunea de 5, 6 mentori, pentru diversele domenii din viata ta..nu stiu daca poate exista o astfel de posibilitate?!..eu nu am 5,6 prieteni..ce sa vorbesc de mentori..am spus prieteni, nu amici sau cunostinte..din astia avem o multime..vecinul de la etajul 2 e foarte politicos..ma saluta mereu primul si zambeste..dar atat..cel care sta deasupra ma evita; asculta manele cu sonorul prea tare, si Iulia l-a certat de cateva ori..doamna de la spalatoria auto din colt e numai zambet cand ma vede..dar asta ma costa 5 lei la fiecare spalare..stiu, e si problema mea..sunt destul de ursuz..dar ma consider un prieten devotat,totusi..nu am nevoie de mentori!..am nevoie de prieteni!! asta e adevarul...vreau sa merg la iarba verde cu ei, sa prajim mici, sa mancam seminte Tadim si sa bem Fanta..apoi sa stam intinsi, cu fata in sus,sa privim cerul senin, sa ne cerem iertare si sa spunem glume..nu mai vreau sa stau tensionat incercand sa gasesc cuvintele potrivite, protocolare
Ca si voi, ma relationez la oameni in virtutea rolului lor in viata mea..intr-un fel ma raportez la vanzatoarea de la chioscul alimentar de jos, in alt fel la vecinul de la etajul 1,la colegii de serviciu,la operatoarea de la serviciul clienti Orange..totusi,cand imi aleg prietenii,oamenii pe care doresc sa-i cunosc mai indeaproape,trec la persoana aflata dincolo de aparenta exterioara. imi place sa petrec timp cu prietenii, nu pentru ca as vrea sa obtin ceva de la ei,ci pentru ca imi face placere compania lor!..si mai este o intrebare,existentiala as spune..cum pot face acelasi lucru si cu Dumnezeu?